Inca o noapte de sanziene. Iar nor. Iar nu se vede nimic. Ma duc sa ma
culc. N-am apucat sa atipesc ca... zdrang , trosc, pleosc! Na! Sa vezi
ca se deschisera brusc portile cerului si cum se buluceau toti la ele,
cazura gramada la mine in curte! Dau fuga sa vad! Nu era decat Gogu
Pompierul, motanul vagabond, care se hotarase sa vina acasa. Si in loc
sa mearga prin iarba, de! era uda!, o luase peste gramada de lemne
stivuite de mine sub streasina, (asteptand sa se tranforme singure in
opere de arta) si cazuse cu ele cu tot.
Cred ca el a speriat Sanzienele.
Inapoi la nani!
miercuri, 24 iunie 2020
Abonați-vă la:
Postări (Atom)